Poftim la Moldova
august 24, 2011 la 1:23 pm | Postat in Uncategorized | 10 comentariiEtichete: Moldova, moldoveni, necazuri, saracie
Totuşi, orice s-ar spune, în Moldova e cel mai bine de trăit. Cu tot amalgamul de maladii şi nenorociri sociale, aici viaţa poate fi cea mai frumoasă şi cea mai uşoară. Or, aici poţi să-ţi cumperi orice: loc de muncă, carnet de muncă sau om care să-ţi facă munca în locul tău. Depinde ce doreşti, dar cred că mai des carnet de muncă fără loc de muncă şi fără prezenţă la locul de muncă, bineînţeles, dar cu salariu lunar garantat.
Poţi uşor să obţii locul dorit în societate sau în… reviste. De obicei, mai mult în reviste.
Poţi să fii foarte deştept, chiar dacă natura a fost zgârcită cu tine, pe… alocuri. Se cumpără şi asta.
Poţi să furi. Poţi să minţi. Poţi să îţi faci propria lege, după bunul plac.
Poţi să calci oameni în picioare. Mulţi, cît vrei de mulţi.
Aici nu trebuie neapărat să cunoşti culorile semaforului sau îţi poţi alege tu culoarea preferată. Nu trebuie să-ţi ceri scuze sau să-ţi fie frică de ceva.
Lista beneficiilor ar putea fi continuată, pentru că raiul nu se termină aici, Moldova fiind tărâmul posibilului imposibil.
Ah, da…uitasem să precizez. Toate astea la pachet, numai dacă ai Bani la Moldova. Or, vorba moldoveanului primblat prin Europa, tare-i ghini la Moldova dacă ai bani, faci ce vrei…
Omizi moldoveneşti la… Turcia
august 22, 2011 la 9:52 am | Postat in Uncategorized | 7 comentariiEtichete: bani, moldoveni, turcia, vacanta
Ultima zi de vacantă. Aşteptam în holul hotelului alţi pasageri să mergem spre aeroport. În faţa mea un soţ şi o soţie, obosiţi mai degrabă unul de altul decât de soarele aprig. Ea scotocea prin geantă, nemulţumită că trebuie să mai aştepte nişte căscaţi. El o privea atent şi tăcut.
La un moment dat, după câteva exerciţii de curaj, probabil, îi zice soţiei:
- Poate mai cumpărăm ceva de aici…
- Da ai bani? întrebă ea cu o voce stridentă.
- Mi-au mai rămas nişte lire. Oricum acasă nu avem ce face ce ele, luăm ceva bun la drum…
- Să taci onidă ce eşti…Ia uită-te la el, are bani. Te-am adus la Turcia şi încă vrei să cheltui ultimii bani? Ceva bun la drum? Nu te-o hrănit bine la all-inclusive? Ai să mănânci în avion…
Cu siguranţă, gândul că doar ea înțelege româna prin preajmă îi sporea stridenţa vocii şi mustrarea pentru încercarea de shopping a durat mult. Privindu-l atent, mi-am amintit că el era tatăl care veşnic avea grijă de trei copii zgomotoşi, pe plajă, la restaurant, oriunde…
Privind-o pe ea, care afişa un aer de femeie modernă cu iepuraşul Playboy-ului tatuat şi cu tot felul de cerceluşi, împrăştiaţi pe oriunde, mi-am dat seama că, într-adevăr, străinătăţile pentru unele sunt amare, mai ales dacă au de delectat şi o omidă dădacă o dată pe an…
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Intrări şi comentarii feeds.
