Fatacuceaiul's Blog

Despre Dima şi dragoste în aftobus

– Al tău ce face, lucrează? întrebă o femeie pe altă amică de-a ei, în autobuz, în drum spre casă.

– Trebuia să se ducă la lucru, nu ştiu dacă dimineaţă s-o trezit. Ieri  s-o îmbătat iar. Eu  m-am dus la şase dimineaţa, el o mai rămas să doarmă. Poate s-o dus, ori poate deja îi bat de-amu. Am să văd acasă…spuse femeia cu o voce stinsă, gîndindu-se probabil la ce o aşteaptă acasă…

– Ei lasă, nu retrăi, dacă îi bat, vii la mine, o consola cealaltă.

– Da acela te mai sună măcar? Sau gata d-amu? mai întrebă ea.

–Nu, de trei luni nici un sămn. Am văzut că şi pe odnoklassniki  şi-o pus poze cu un copil în braţe. Cred că s-o împăcat cu nevastă-sa.

– Mare kozeol ş-aista fa…

Au urmat mai apoi  multe mărturisiri de dormitor şi bucătărie. Îndrăzneţe şi picante pentru urechea călătorului din preajmă. Despre borş făcut din trei cartofi sau despre  dorinţa soţului de a o iubi cînd  încă copii nu dorm sau despre ultima bătaie. Tare trist. Am aflat şi de kozeolul din Italia. Un bărbat care a salvat-o pe cea cu soţul bătăuş de la un accident rutier şi care îi promisese că o să-i facă şi ei documtele s-o ia cu el, dacă figura îi va fi ..ok.

Pe fundal de Incomplete  de la Backstreet Boys de la Europa Plus, femeia mărturisi îngîndurată:

–   Aşa mă apucî o jăli cînd aud cîntecul asta…

Cealaltă rîse cu multă poftă:

–     Ce-i cu tine, fa? Nu fi proastă. Ce, tu întelgi limba lor? Cine ştie ce cînta el acolo, da tu îţi faci inimă rea.

–          Nu, eu stiu, că el parcă cîntă despre Dima şi mine…despre noi doi.

Dima era kozeolul din Italia. Aici am început să o privesc mai atent.  Deşi încă era tînără, chipul îi trăda o oboseală cronică, o nostalgie dureroasă după vise neîmpinite şi iluzii spulberate.

–          Ce-mi trebuie mie să înţeleg limba lor? Eu şi aşa stiu că el (de fapt, ei) cîntă despre noi…Şi-apoi durere-i durere în orice limbă, îi răspunse ea camaradei de drum, în loc de rămas bun.

Am mai privit-o încă odată prin geam. Nică glamour în ea. Doar o geantă mare plină cu de-ale gurii, probabil, pe care abia abia o căra după ea.

Apoi am coborît. Era vineri seara. În centru , la bar, cînta muzica. Mă gîndeam cît de multe  oare sunt în Moldova astfel de femei, care reuşesc să facă cel mai gustos borş cu trei cartofi visînd la Dima cel curajos pe fundal de Backstreet Boys….